Protecția mărcilor alb-negru

Drepturile asupra unei mărci, recunoscute prin legislația națională sau europeană, sunt protejate din momentul în care marca este înregistrată la un organism competent. Totuși, înainte de a iniția procedura de înregistrare, solicitantul trebuie să fie conștient de anumite limitări impuse de lege, unele dintre ele fiind chiar absolute. Acestea pot constitui motive de refuz la înregistrare sau pot duce la declararea ca nulă a unei mărci deja înregistrate.

Viitorul titular al unei mărci trebuie să fie bine informat cu privire la prevederile legale aplicabile și la condițiile care trebuie respectate, pentru a evita un refuz la înregistrare. Lipsa caracterului distinctiv, semnele uzuale în limbajul curent și simbolurile cu valoare ridicată sunt doar câteva dintre motivele absolute de refuz. În plus, trebuie luate în considerare și aspectele relative, legate de similaritatea cu mărci deja existente. Pentru a facilita acest proces, există instrumente și servicii, precum cercetarea documentară realizată de experții OSIM sau accesul la baze de date naționale și internaționale. Din 30 iulie 2018, OSIM a extins funcționalitatea de căutare vizuală în baza de date TMview a EUIPO.

Odată înregistrată marca, pot apărea aspecte legate de utilizarea ei, care ar putea influența dreptul exclusiv acordat titularului.

În cazul mărcilor figurative alb-negru, cu sau fără elemente verbale, există adesea întrebări legate de protecția lor efectivă. Este important să clarificăm dacă o marcă alb-negru acoperă utilizarea ei în toate culorile sau dacă există un risc de confuzie cu o marcă similară în culori. Jurisprudența europeană recentă și recomandările EUIPO sugerează că mărcile alb-negru nu beneficiază de o protecție nelimitată, iar riscul de confuzie poate apărea dacă există similitudini între acestea și mărci colorate.

Hotărârile „Specsavers” (C-252/12) și „Milanówek Cream Fudge” (T-623/11) subliniază că o marcă înregistrată în alb-negru poate fi folosită și în culori, însă înregistrarea alb-negru nu acoperă toate combinațiile de culori posibile. De asemenea, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a indicat că utilizarea constantă a unei mărci într-o anumită culoare poate oferi protecție sporită, dar nu transformă marca într-una de renume.

Concluzionând, titularii unei mărci alb-negru trebuie să analizeze atent nu doar prevederile legale și procedurale, ci și limitările și implicațiile practice ale utilizării mărcii. Este important să nu se bazeze pe vechea doctrină „black and white covers all”, ci să evalueze cum influențează varianta colorată a mărcii caracterul distinctiv al acesteia.